Xprime photography

Preshooting - Mihaela și Claudiu

2011-05-18T23:07:00.004+03:00

Pe cei doi i-am cunoscut cu ceva timp în urmă, la realizarea unei ședinte foto pentru Mihaela. Relația noastră a evoluat treptat și sigur ajungând să ni se ofere încrederea de a fi fotografii lor la nunta ce urma să aibă loc în 5 iunie 2010. Cei doi, implicați la maxim în antrenarea copiilor în tainele și plăcerile oferite de jocul cu mingea numit handbal, ne-au câștigat simpatia foarte ușor, lucru întărit doar într-o relație cu comunicare deschisă... Dar parcă trebuia să scriu acum despre preeshooting... Așa!

Ziua în pricină a fost planificată din timp, ca și locația, de altfel... Cetatea din Saschiz. Sau ce a mai rămas din ea, mai bine zis... Un loc retrâs în vârful dealului, unde se poate ajunge după douazeci de minute de mers pe jos, dar plăcerea vizuală ce ni sa oferit drept recompensă a fost pe măsura efortului, zic eu. Shooting-ul a decurs în conformitate cu planul de acasă.... Adică roșu, fun, și relaxare. Nici ploaia care ne-a surprins nu ne-a deranjat de loc, ba chiar a fost nostim s-o vedem pe Bella udă leoarcă cu ce ochii sorbea activitatea noastră... Nu cred că am accentuat destul nevoia acestor preshoting-uri care, pe lângă crearea unei legături de încredere, ne oferă nouă, fotografilor, prilejul de a studia clienții din punct de vedere fotografic, iar clienților le oferă șansa de a întelege ce anume le cerem lor pentru ziua nunții... Adică să fie mire și mireasă, și să se relaxeze.... Să savureze ziua, s-o trăiască din plin, să aibă încredere în noi, și să nu ne caute din priviri pentru a-I fotografia. Chiar dacă ei nu ne văd în timpul nunții, noi suntem acolo, pândim, surprindem și documentăm!

PS: varianta scurtă a textului de mai sus este: mașină, râsete, aripioare picante cu sos, cățărare, iarbă mare, ziduri, roșu, Bella, râsete, poze, râsete, alte fotografii, ploaie, râsete, Bella udă leoarcă, râsete... coborâre, mașină, relaxare, acasă.

Iannis, Minodora & Adi - wedding

2010-12-02T21:15:00.008+02:00

Iannis, Minodora &Adi

2010-11-15T20:21:00.010+02:00

Cu toamna în suflet am încheiat acest sfârșit de săptămână, după un reușit picnic cu familia. Si cu primăvară în suflet am încheiat în seara aceasta, revăzând cadrele din mai, în care apar Iannis, Minodora și Adi. Primăvară pe care sper să v-o aduc și vouă, măcar în amintire!

Tibi & Ildikó - wedding shooting

2010-08-14T22:12:00.012+03:00

Am ales ca de această dată să punem pe blog o serie mai scurtă, de la ședința foto din ziua nunții lui Ildi & Tibi.

Cum a fost nunta? Frumoasă! Cum altfel poate fi nunta a doi tineri care își poartă unul altuia o dragoste sinceră? Succint: Zsigmond a băut cafeaua de dimineață împreuna cu familia lui Ildi, așa, matinal, pe la 5 AM. Apoi au mers la coafor și machiaj, să se facă frumoși. Spre deosebire de Ildi, Zsigmond nu a prea reușit. Apoi s-au întors acasă la Ildi, unde transformarea a continuat, Ildi, ajutată de Eszter (sora ei), a îmbrăcat rochia de mireasă.
Eu, mai norocos, am început abia la 7 AM, când l-am ridicat din pat pe Tibi, și pe fratele lui, Todi. Am purces gospodărește la băutul cafelei pregătită din timp, apoi Tibi și Todi au trecut la partea de îmbrăcare, fără a necesita altceva mai mult decât un bărbierit (deci fără coafor / machiaj, da?). Ne-am întâlnit la Ildi acasă, am plecat spre biserică. Aici Tibi s-a încurcat puțin cu jurămintele, însă, la final totul a fost ok. Am continuat, previzibil, cu cadrele de grup, apoi cu ședința foto a mirilor. La local atmosfera s-a destins, totul decursese așa cum fusese planificat. Muzica bună, mâncare și băutura asemenea. Cei doi miri ne-au surprins în mod plăcut cu primul dans, cu o coregrafie frumoasă, pregătită dinainte. Nu știu dacă și coregrafia următoarelor dansuri a fost pregătită dinainte, cert este că se descurca chiar bine pe ringul de dans! Tibi ne-a cântat la chitară un "Under pressure", noi l-am înțeles :D

Tibi & Ildikó - Preshooting

2010-04-04T19:28:00.013+03:00

De ce preshooting? Simplu: e o foarte bună ocazie de a ne cunoaște unii cu alții; fotografii cu mirii. Noi ne obișnium cu mirii, mirii se obișnuiesc cu prezența camerelor foto. E o ședință foto neformală, lejeră, distractivă. În care încercăm să destindem mirii, să nu mai perceapă aparatul foto ca și sursă de stress. Să ignore aparatul foto. Să fie ei înșiși, fără zâmbete false, fără a poza forțat. Întărim relația de încredere deja creată. Astfel ca în ziua nunții totul sa mearga ca uns.

Ce se întâmplă într-o asemenea ședință foto? Succint, ultimul preshooting, mai jos.

Duminică dimineața. Afară plouă. Lasă, că trece, ne zicem. Ne întâlnim cu Tibi și Ildi, pornim spre Sighișoara – locația aleasă pentru preshooting. Ploaia nu vrea să se oprească. Ajungem în Sighișoara și ne înghesuim rapid într-un local, feriți de răcoare și umezeală, bem o cafea. Începem să facem concurs de bancuri. Așteptăm să se oprească ploaia. Trece jumătate de oră, trece o oră, ploaia se întețește. Apoi se mai potolește. Terminăm cafelele (Tibi – sprite-ul), ne luăm inimile în dinți, și pornim. Ploaia, tot capricioasă, ba se oprește, ba începe iarași. Însă mirii noștri sunt într-o dispoziție de zile mari, pe strada lor e soare; zâmbitori, relaxați, se țin de giumbușlucuri. Așa ca uităm și noi de ploaie și de toate, și îi urmăm. Iarăși eu la lumini și blende, și Zsigmond la aparatul foto.

Cum a decurs preshooting-ul cu Tibi si Ildi vedeți mai jos. Urmeaza nunta!

Tibi & Ildikó - Starea Civilă

2010-03-07T15:48:00.030+02:00

Pe cei doi tineri i-am cunoscut încă de anul trecut, prin toamnă, și, după câteva întâlniri face-to-face, am simțit o conexiune empatică cu cei doi. Cuplu liniștit, oameni simpatici care încă de la inceput au dorit ca noi să fim cei care butonează shutter-ul la nunta lor. În urma discuțiilor prealabile, cei doi au decis să facă starea civilă mai devreme, ca ziua nunții să nu fie una foarte stresantă, și să aibă timp să fie pozați, calm și relaxat...

Pentru oficierea căsătoriei au ales o zi de marți, mai exact 2 martie, chiar atunci, când primavara a decis să-și arate pentru scurt timp chipul și căldura... Eu am ajuns un pic mai repede la Casa Căsătoriilor și am așteptat... Am dorit să nu fiu invaziv, să fiu prezent și să surprind ce văd... fără regie, fără indicații...
Îi admir pe cei doi... au fost degajați ( ... mai mult sau mai puțin, așa-i Tibi?), iar după șampanie, am stat un pic la taclale, apoi cei doi s-au întors la servici.. că doar era marți, zi lucrătoare ...
Ca un ultim amănunt, culoarea dominantă a acestui eveniment a fost movul... Buchet mov, cravată mov și rochie mov... dar fără flacără!

Bogdan & Larisa - thrash the dress - sort of...

2009-11-30T23:25:00.011+02:00

Setează blitz-ul, mută-l mai în stânga cu doi pași, înapoi pe poziție, fotografie de proba... parcă e mai bine! Doar că lumina trebuie să vină de mai sus! Înapoi la blitz, ridică-l mai sus pe stativ, iarăși pe poziție, încă un cadru de probă. Da, e mai bine, însa parcă e prea puternică lumina! Înapoi la blitz, mai scădem din putere cu o jumătate de treaptă. Iarăși înapoi pe poziție, iarăși fotografie de probă... Începe să devină frustrant! Așa e când trebuie să te descurci de unul singur. Și aici începe rolul celui de-al doilea fotograf, transformat în această situație particulară, în asistent de shooting. Și ce frumos merge totul! Un semn, blitz-ul se mută mai în stânga cu doi pași, încă un gest, blitz-ul se ridică mai sus. De undeva apare și o blendă aurie, blitz-ul se reflectă în blendă. Fotograful verifică ultimul cadru tras, și zâmbeste: ce bine arată pielea în tonurile calde reflectate din blendă! Și ce bine e să ai un asistent care să gândească în ton cu tine și să anticipeze! Și uite așa totul începe să meargă ca uns!

Mai jos - o serie de cadre din ședinta foto de după nunta lui Bogdan și a Larisei.
Locație: Sighisoara
Fotograf: Zsigmond Báthori
Asistent: Claudiu Baias

Zsolt & Emese

2009-10-18T12:39:00.025+03:00

De ce vă împărtășesc ziua nunții lui Zsolt și Emese? Trecând peste pornirile mele egoiste, cei doi îmi sunt cunoscuți de mult timp, ce să mai mint, s-au perindat amândoi în cabinetul meu iar povestea lor îmi este binecunoscută făcându-mă să-mi doresc să particip și eu cu ceva la ziua în care și-au unit destinele... Ca să urnesc pe colegul de suferință din zona lui de confort, am decis că Claudiu va poza pregătirea miresei, care debuta calm și precis, la ora 5:00 fix... Că doar cine se scoală de dimineață, mireasă pozeză! Eu am ales să-i țin companie lui Zsolt, la casa părintească pâna va porni dupa mireasă, în oraș. Emoții am avut doar în ceea ce privește starea vremii din ziua cu pricina, deoarece am dorit ca după ceremonia din biserică să ne plimbăm pe jos la locațiile de shooting cu mirii, aproape până la restaurant... și numai cu mirii! Să fi văzut ce rezistență a opus Zsolt la această idee, cu ocazia ultimei întâlniri dinaintea nunții (întâlnire destinată stabilirii ultimelor detalii, precum și a programului nunții)! Chiar dacă la început a fost reticent, până la urmă, după eveniment, la vizionarea pozelor și a albumului de nuntă, mi-a dat dreptate, că fost cea mai bună alegere... Faptul că reușim să ajungem la un nivel de comunicare deschisă, reală și sinceră cu mirii, ne ușurează enorm munca și ne dă acea libertate creațională după care tânjim, de a face cam ce simțim noi, fotografic vorbind... Astfel eu reușesc să fiu atent la expresii, la sunete, la tot și mintea mea nu e perturbată de întrebări inutile de genul "Oare ce vor gândii miri daca le cer să facă așa, sau să mearga pe acolo?" A fost o zi frumoasă, m-am simțit bine că am putut să fac acele cadre pe care le-am avut în cap, în proportie covârșitoare și încă odată am constatat ce important e să funcționeze munca în echipă... cei doi fotografi între ei, respectiv fotografii și mirii împreună!

În încheiere - o serie de fotografii - albumul lor în varianta digitală va fi disponibil în curând pe site la secțiunea portofoliu/albume.

Bogdan & Larisa

2009-09-29T21:01:00.026+03:00

Pe Larisa şi Bogdan i-am cunoscut anul trecut in decembrie. Ne-au contactat la recomandarea unei cunoştinţe comune. Erau în căutarea unui fotograf pentru nunta lor. Ne-am întâlnit. Şi am început să discutăm, să ne tatonăm reciproc. Ne-am despărţit cordial, cu recomandarea noastră de a studia, totuşi, şi alte oferte de pe piaţă, deoarece imortalizarea prin fotografie a acestui eveniment unic în viaţa unui cuplu chiar merită toată atenţia. S-au hotărât destul de repede, şi ne-au sunat după câteva zile şi ne-au informat că au ales. Au avut încredere în noi şi ne-au ales.

Au mai urmat şi alte întâlniri, în care s-a creeat acea atmosferă de încredere şi de amiciţie care facilitează procesul fotografic din ziua nunţii. Am contribuit şi noi, cum am putut, cu sfaturi...

Şi uite aşa a trecut jumătate de an şi mai bine, şi a venit şi ziua de 25 iulie, zi aleasă de aceşti doi tineri pentru a-şi uni destinele. A sosit mai repede pentru Larisa, deoarece la 05:00 avea programare la coafor. Zsigmond - că el e mai mare şi mai rezistent - a fost cel care s-a sacrificat, eu ajungând la Bog pe la 07:15.

Ziua şi-a urmat cursul firesc, fără surprize neplăcute. Nu am putut să nu o remarc pe Larisa, grijulie şi atentă cu toţi invitaţii, zambind şi strângând invitaţii în braţe, cu o bucurie neprefăcută; nu am putut să nu observ dragostea şi atenţia ambilor miri pentru copilaşi.

Gata cu vorbăria, câteva cadre de la nunta lor; albumul complet îl puteţi vedea pe www.xprime.ro > portofoliu > albume

P.S. deşi am încercat să mă limitez la un număr de 15-20 de cadre... până la urmă tot la 30 am ajuns!

Mulţumiri încă odată lui Zsigmond, pentru eroismul de care a dat dovadă, tezindu-se la 4 dimineaţa!

... precum şi abilităţii lui de a destinde lucrurile...

... urmează aşteptarea... vine? nu vine?

... şi Bog se pregăteşte...

... iar prietenii îl ajută!

sechestrat între naşe... there's no place to hide, no place tu run

urmează momente emoţionante...

alte momente emoţionante...

o scurtă şedinţă foto, curmată prematur (după nici 20 de minute) de un telefon, şi suntem anunţaţi ca preotul ne aşteaptă. Până la urmă a fost o alarmă falsă, şi am aşteptat noi, în biserică, vreo jumătate de oră. Deh... balcanic!

niţel plictis...

puţin mai solemni, aşa...

şi încă o serie de zâmbete, color şi în alb-negru

momentele magice ale primului dans

flirtând cu hoţii... (be sexy, Larisa!)

şi că tot vă pomeneam de copii...

Orsolya & Attila

2009-08-12T23:50:00.025+03:00

Bun… Acum mă gândesc, vă scriu varianta scurtă sau lungă? Sau să aleg cumva calea de mijloc… hm? Pe Orsolya am cunoscut-o mai demult, ea a fost primul model feminin pe care am inaugurat primul meu dSLR (… Pentax K10 D, ce vremuri ...) . Între timp ea mi-a devenit şi pacientă, aşa că relaţia profesională şi cunoaşterea reciprocă au evoluat spre o deschidere mai largă şi o comunicare mai eficientă. Cererea ei de a imortaliza în fotografii ziua in care se logodeşte cu Attila, într-un mediu restrâns, degajat, mi-a dat motiv de încântare. Cel mai dificil mi-a fost să mă detaşez de subiectivismul care era prezent în mintea mea legat de Orsolya, respectiv să-mi onorez promisiunea că în Cetatea Medievala din oraş eu nu pozez! Limitarea cu care unii clienţi sunt înzestrati în a alege locaţii de pozat, respectiv cum fotograful ascultă orbeşte de cel care plăteşte mi se pare frustrant. Am luat tot personalul Xprime (adica eu şi Claudiu) şi, cu o oră înainte de shooting am dat o raită în jurul cetăţii cu pricina şi am revăzut scenele, respectiv unghiurile care îmi păreau mai interesante de exploatat. Ideea era să nu stăm într-un singur loc, să reuşesc să schimb locaţiile în mod cursiv, totuşi să nu obosesc pe cei doi îndrăgostiţi. Ce e important de zis este că am avut la dispoziţie două ore şi doi oameni relaxaţi!!! Nu pot să zic cât mă bucur când am timp să fac poze, nu trebuie să-mi comprim creativitatea şi fantezia în cele 30 de minute care se cam alocă la shootingul de nunta! A fost o delectare pentru mine să fac poze în condiţiile în care cei doi nu se agitau să ne grăbim spre restaurant că invitaţii aşteaptă … ma rog, asta e o altă poveste.

Deci, shootingul a decurs plăcut şi operativ, recepţia de după la fel, cu familia şi rude apropiate, după eveniment ne-am întâlnit la câteva zile şi Orsolya a decis că vrea un album clasic, cu fotografii lipite manual, doar despre ei doi. Am ales albumul, foi negre de carton, copertă verde metalizat, am proiectat cele 30 de pagini duble (aici vă expun o selecţie, tot albumul e vizibil pe site), am imprimat pozele, le-am tăiat, am chemat un ajutor, şi 3 oameni au lipit albumul în… 5 ore. Da, bandă dublu adezivă, liniar şi concentrare au fost cuvintele cheie…

Ca şi încheiere, mă pot simţi mândru! Am reuşit să mulţumesc cuplul, chiar daca am mai făcut mici schimbări la album faţă de proiectul iniţial. Mândru că am făcut ceva, care îmi place, la care am pus suflet şi care oarecum mă reprezintă!

Iannis Alexandru

2009-07-15T22:44:00.025+03:00

A trecut deja un an de la ultimul botez fotografiat, iar rugămintea Minodorei, să imortalizez botezul fiului ei, Iannis a fost un moment care mi-a îmbucurat sufletul. Ador copii, nu pot nega acest lucru. Desigur botezul în sine are o încărcătură simbolistică aparte, iar fotgrafierea acestui eveniment te pune mereu în faţa unor situaţii inedite. Biserica, din punct de vedere al luminii, nu prezenta o provocare, în schimb prezenţa unor schele de lucru in jurul amvonului şi lângă altar m-a frapat un pic. Surpriza mea a culminat când am aflat la intrarea în biserică, că Iannis urma să fie botezat împreună cu alţi 5 copii în loc de 1, cum am ştiut eu iniţial... Nu cred că Iannis era frustrat de prezenţa celor 5, dar eu deja prevedeam o serie de impedimente în a fotografia degajat într-o ceată de oameni strânşi în jurul meselor, agitând în faţa lor terminale mobile cu blitz, compacte şi camere de filmat HD în ideea de a docmenta creştinizarea celui drag. După aducerea altor două mese pe care urmau să stea copiii întinşi, verificarea documentelor şi a accesoriilor de botez, desemnarea ordinii în care urmau să fie scufundaţi micuţii în recipientul de forma unui pocal mare, ceremonia a început. Naşii celor şase copii şi-au intrat in rol, cei trei preoţi conduceau evenimentul cu solemnitate. Hărnicia lor a fost întrecută doar de vocalizarea unuia dintre copii care s-a mai liniştit un pic după plimbărica în altar. Cum ziceam, a fost o experienţă inedită. În albumul ce urmează am încercat să sintetizez evenimentul aşa cum l-am perceput eu, pentru ca atunci când Iannis împlineşte o vârstă anume, să poată critica în mod zeflemist viziunea mea limitată despre botezul lui.

Bijuterii pe două roţi

2009-06-24T00:38:00.012+03:00

Laurenţiu este un mai vechi coleg de antrenament de la dojo, de-al lui Zsigmond. Pasionat "bijuteriile" pe două roţi. Choppere. Lowridere. Preşedinte al "Carpe Diem RC Mures" (mai pe înţelesul tuturor Carpe Diem Riding Club). Mândru posesor a două asemenea bijuterii.

Dar aceasta este o altă poveste pe care cei curioşi au descoperit-o citind articolul din Motociclismo, ediţia lunii mai. Pentru noi surpriza a venit în momentul în care Laurenţiu ne-a întrebat dacă putem să preluăm partea de fotografie a unui interviu care va apărea într-o revistă de specialitate. "Ok! Uite, o nouă provocare!" ne-am spus noi. Şi am început punerea la punct a părţii teoretice a şedinţei foto. Începând cu alegerea locaţiei (outdoor, bine-nţeles), a orei de începere a shooting-ului. Am ales un decor natural, anume pentru a ilustra ideea de libertate, conceptul de RC.
A venit şi ziua cea mare. Fiecare ne-am pregătit cum am putut. Laurenţiu a pus la punct motocicletele. Noi - cu aparatura foto şi cu împărţirea sarcinilor. O altă surpriză - la locul stabilit pentru shooting ne aştepta şi redactorul revistei... Boon! Am despachetat, am pus luminile în poziţie, şi am inceput cadrele de test. Urmate de cadrele liber alese, şi mai apoi de surprinderea acelor cadre şi detalii solicitate de către redactor. Un scurt bilanţ ar suna cam aşa: două motociclete; doi membri ai Carpe Diem RC Mures; un redactor; doi fotografi; cateva kilograme de echipament fotografic - înca nu deţinem un cântar - (Canon, Canon, Canon, Paul C. Buff , Sigma, iarăşi Canon, Impact, Westcot, Inmedion, iarăşi Canon?...); trei ore de muncă; vreo 400 de carde; o pereche jumătate de jeanşi îvnerziţi în genunchi; doi neuroni morţi; un cot zdrelit. Menţionăm totuşi că nici un animal nu a avut de suferit. Şi două link-uri: un interviu cu Laurenţiu Gliga, respectiv topic-ul Carpe Diem RC Mures de pe motociclism.ro.

Adi şi Gabi - part deux ! (2 mai 2009)

2009-05-10T22:55:00.041+03:00

Şi uite aşa, încet-încet, a venit şi ziua cea mare pentru Adi şi Gabi. Zi în care au definitivat oficializarea unei frumoase relaţii începute de mai bine de doi ani. Totul a decurs lin, ca într-un vis; şi nu avea cum să fie altfel: toate detaliile stabilite din timp, cu un orar aerisit, fără grabă, fără stres (prea mult). Pentru noi, ca si fotografi, a fost o reală plăcere să imortalizăm întregul eveniment, beneficiind de deplina încredere a mirilor, şi, implicit, de mână liberă în ceea ce priveşte modul de lucru şi organizarea. Aşa că ne-am împărţit "pioniereşte" atribuţiile, unul la mire acasă (Claudiu), unul la mireasă acasă (Zsigmond), unul cu blitzuri şi transmittere (Claudiu), unul cu lumina disponibilă (Zsigmond), unul cu blenda (Claudiu), unul cu căratul stativelor (Zsigmond).
Şi am constatat că a fost bine. Totul a mers ca pe roate, cursiv, fără sincope, aşa cum trebuie să meargă lucrurile într-o echipă. Noi zicem că rezultatul a fost pe măsura mobilizării, mirii ne aprobă, va oferim şi vouă o serie de cadre spre "degustare", urmează cât de repede albumul, aici.

Adi si Gabi - 27.12.2008

2009-01-04T11:52:00.019+02:00

Am rămas puţin surprins când Adi m-a rugat să fiu eu cel care fotografiază cununia lui civilă, respectiv scurta logodna religioasă... Îl cunosc pe Adi de câţiva ani... de la dojo, apoi de la ieşirile de pozat din weekend. Ce mai, recunosc, el m-a scos la pozat prima oară, încă pe când mă băjbăiam cu un aparat bridge pe care am invăţat primii paşi ai fotografiei digitale. Om meticulos, retras, simţ estetic... ce mai... tehnic! Pe Gabi am cunoscut-o mai recent, chiar la o expoziţie foto, când Adi şi-a expus împreună cu alţi doi fotografi cadrele lui, ce emanau linişte şi echilibru aproape de perfecţiunea Zen. Doi oameni linistiţi, uşor retraşi, introvertiţi, vor ca eu, sa le fotografiez cel mai important eveniment al lor la sfârşit de an 2008! Nu cred că poţi rămâne indiferent la o asemenea provocare. Faptul că Adi mi-a zis ca pot trage cum vreau eu, m-a mai destins un pic...
Decembrie, sâmbătă, ora 11 ... era frig, zăpadă doar ici colo, aşa de formă. Slujba religioasă a fost una scurtă, naşii fiind Cristi San de la dojo şi a lui nevastă, Teacher (Virginia, ştiu, nu-i place s-o spui aşa, deci... rămânem la numele Carmen). Catedrala Ortodoxă Mare din centrul oraşului e cea mai beznoasă biserică din oras, zic eu... lumina de acolo în schimb este pe cât de placută pe atât de insuficientă pentru un ISO 100. în fine, ca şi fotograf, ai datoria sa te descurci în orice situaţie, asta e clar. Nu te poti plănge că nu ai lumină, nu ai lentilă cu IS, sau cine stie ce apertură nesimţită de mare pe obiectiv. Ai flash-ul şi creativitatea, dublată de experienţă şi cunoştinţe teoretice. Atât. Eu zic ca e arhisuficient... nu?
La Casa Căsătoriilor chestia e standard şi asta mă deprimă uneori. Am evitat să pozez "clasicul" cadru la oglindă din anticameră. Nu ştiu cum sa zic, dar dacă doar repet ceea ce pozează alţii nu văd rostul să ţin aparatul în mână la o nuntă. Şi aşa tentaţia de a cădea în capcana repetiţiei e mare.
În fine... după sărutul pasional al celor doi în faţa ofiţerului stării civile, am tras câteva cadre de grup, langă zidul cetăţii medievale şi am plecat către un restaurant. Câteva cadre şi de acolo mi-au arătat că, dacă eşti atent, cunoşti un pic şi pe cine trebuie să fotografiezi, reuşeşti să surprinzi cadre, ce pot transmite emoţii şi sentimente... Şi aşa s-a încheiat ziua.
Desigur, cel mai bine ne-am distrat a doua zi, când la cei doi acasă am organizat un shooting relaxat... pe de-o parte cum a dorit Adi, pe de altă parte cum am vrut eu. Toată admiraţia mea pentru Gabi, care şi-a intrat în rol destul de bine, zic eu! Am decis sa fac un scurt slideshow mai puţin formal, am ales şi cadre ce nu intră în album (vizibil pe site-ul www.xprime.ro), aşa că nu vă rămâne decât să vă relaxaţi... Enjoy!

2009-01-04T03:27:00.005+02:00

După ce am reuşit să punem cât de cât la punct site-ul, a venit şi momentul deschiderii unui blog. Care să uşureze comunicarea cu potenţialii clienţi, precum şi cu fanii şi admiratorii noştri :D

Veti observa ca aici ne vom manifesta mult mai liber, mult mai aproape de cum suntem în viaţa de zi cu zi. Adică destul de nebuni, atât cât sa-i şadă bine unui fotograf. Şi să nu uit pe această cale să vă informez: mi-am luat bască! De ce e important acest comunicat? Simplu: pentru cei care mă veţi întâlni, să nu vă lăsaţi induşi în eroare de aspectul de intelectual, de persoană inteligentă. E doar un camuflaj.