duminică, 4 ianuarie 2009

Adi si Gabi - 27.12.2008

video

Am rămas puţin surprins când Adi m-a rugat să fiu eu cel care fotografiază cununia lui civilă, respectiv scurta logodna religioasă... Îl cunosc pe Adi de câţiva ani... de la dojo, apoi de la ieşirile de pozat din weekend. Ce mai, recunosc, el m-a scos la pozat prima oară, încă pe când mă băjbăiam cu un aparat bridge pe care am invăţat primii paşi ai fotografiei digitale. Om meticulos, retras, simţ estetic... ce mai... tehnic! Pe Gabi am cunoscut-o mai recent, chiar la o expoziţie foto, când Adi şi-a expus împreună cu alţi doi fotografi cadrele lui, ce emanau linişte şi echilibru aproape de perfecţiunea Zen. Doi oameni linistiţi, uşor retraşi, introvertiţi, vor ca eu, sa le fotografiez cel mai important eveniment al lor la sfârşit de an 2008! Nu cred că poţi rămâne indiferent la o asemenea provocare. Faptul că Adi mi-a zis ca pot trage cum vreau eu, m-a mai destins un pic...
Decembrie, sâmbătă, ora 11 ... era frig, zăpadă doar ici colo, aşa de formă. Slujba religioasă a fost una scurtă, naşii fiind Cristi San de la dojo şi a lui nevastă, Teacher (Virginia, ştiu, nu-i place s-o spui aşa, deci... rămânem la numele Carmen). Catedrala Ortodoxă Mare din centrul oraşului e cea mai beznoasă biserică din oras, zic eu... lumina de acolo în schimb este pe cât de placută pe atât de insuficientă pentru un ISO 100. în fine, ca şi fotograf, ai datoria sa te descurci în orice situaţie, asta e clar. Nu te poti plănge că nu ai lumină, nu ai lentilă cu IS, sau cine stie ce apertură nesimţită de mare pe obiectiv. Ai flash-ul şi creativitatea, dublată de experienţă şi cunoştinţe teoretice. Atât. Eu zic ca e arhisuficient... nu?
La Casa Căsătoriilor chestia e standard şi asta mă deprimă uneori. Am evitat să pozez "clasicul" cadru la oglindă din anticameră. Nu ştiu cum sa zic, dar dacă doar repet ceea ce pozează alţii nu văd rostul să ţin aparatul în mână la o nuntă. Şi aşa tentaţia de a cădea în capcana repetiţiei e mare.
În fine... după sărutul pasional al celor doi în faţa ofiţerului stării civile, am tras câteva cadre de grup, langă zidul cetăţii medievale şi am plecat către un restaurant. Câteva cadre şi de acolo mi-au arătat că, dacă eşti atent, cunoşti un pic şi pe cine trebuie să fotografiezi, reuşeşti să surprinzi cadre, ce pot transmite emoţii şi sentimente... Şi aşa s-a încheiat ziua.
Desigur, cel mai bine ne-am distrat a doua zi, când la cei doi acasă am organizat un shooting relaxat... pe de-o parte cum a dorit Adi, pe de altă parte cum am vrut eu. Toată admiraţia mea pentru Gabi, care şi-a intrat în rol destul de bine, zic eu! Am decis sa fac un scurt slideshow mai puţin formal, am ales şi cadre ce nu intră în album (vizibil pe site-ul www.xprime.ro), aşa că nu vă rămâne decât să vă relaxaţi... Enjoy!

După ce am reuşit să punem cât de cât la punct site-ul, a venit şi momentul deschiderii unui blog. Care să uşureze comunicarea cu potenţialii clienţi, precum şi cu fanii şi admiratorii noştri :D

Veti observa ca aici ne vom manifesta mult mai liber, mult mai aproape de cum suntem în viaţa de zi cu zi. Adică destul de nebuni, atât cât sa-i şadă bine unui fotograf. Şi să nu uit pe această cale să vă informez: mi-am luat bască! De ce e important acest comunicat? Simplu: pentru cei care mă veţi întâlni, să nu vă lăsaţi induşi în eroare de aspectul de intelectual, de persoană inteligentă. E doar un camuflaj.

Search

Xprime photography © 2008. Template by Dicas Blogger.

SUS