Orsolya & Attila

Bun… Acum mă gândesc, vă scriu varianta scurtă sau lungă? Sau să aleg cumva calea de mijloc… hm? Pe Orsolya am cunoscut-o mai demult, ea a fost primul model feminin pe care am inaugurat primul meu dSLR (… Pentax K10 D, ce vremuri ...) . Între timp ea mi-a devenit şi pacientă, aşa că relaţia profesională şi cunoaşterea reciprocă au evoluat spre o deschidere mai largă şi o comunicare mai eficientă. Cererea ei de a imortaliza în fotografii ziua in care se logodeşte cu Attila, într-un mediu restrâns, degajat, mi-a dat motiv de încântare. Cel mai dificil mi-a fost să mă detaşez de subiectivismul care era prezent în mintea mea legat de Orsolya, respectiv să-mi onorez promisiunea că în Cetatea Medievala din oraş eu nu pozez! Limitarea cu care unii clienţi sunt înzestrati în a alege locaţii de pozat, respectiv cum fotograful ascultă orbeşte de cel care plăteşte mi se pare frustrant. Am luat tot personalul Xprime (adica eu şi Claudiu) şi, cu o oră înainte de shooting am dat o raită în jurul cetăţii cu pricina şi am revăzut scenele, respectiv unghiurile care îmi păreau mai interesante de exploatat. Ideea era să nu stăm într-un singur loc, să reuşesc să schimb locaţiile în mod cursiv, totuşi să nu obosesc pe cei doi îndrăgostiţi. Ce e important de zis este că am avut la dispoziţie două ore şi doi oameni relaxaţi!!! Nu pot să zic cât mă bucur când am timp să fac poze, nu trebuie să-mi comprim creativitatea şi fantezia în cele 30 de minute care se cam alocă la shootingul de nunta! A fost o delectare pentru mine să fac poze în condiţiile în care cei doi nu se agitau să ne grăbim spre restaurant că invitaţii aşteaptă … ma rog, asta e o altă poveste.

Deci, shootingul a decurs plăcut şi operativ, recepţia de după la fel, cu familia şi rude apropiate, după eveniment ne-am întâlnit la câteva zile şi Orsolya a decis că vrea un album clasic, cu fotografii lipite manual, doar despre ei doi. Am ales albumul, foi negre de carton, copertă verde metalizat, am proiectat cele 30 de pagini duble (aici vă expun o selecţie, tot albumul e vizibil pe site), am imprimat pozele, le-am tăiat, am chemat un ajutor, şi 3 oameni au lipit albumul în… 5 ore. Da, bandă dublu adezivă, liniar şi concentrare au fost cuvintele cheie…

Ca şi încheiere, mă pot simţi mândru! Am reuşit să mulţumesc cuplul, chiar daca am mai făcut mici schimbări la album faţă de proiectul iniţial. Mândru că am făcut ceva, care îmi place, la care am pus suflet şi care oarecum mă reprezintă!