Iannis Alexandru

A trecut deja un an de la ultimul botez fotografiat, iar rugămintea Minodorei, să imortalizez botezul fiului ei, Iannis a fost un moment care mi-a îmbucurat sufletul. Ador copii, nu pot nega acest lucru. Desigur botezul în sine are o încărcătură simbolistică aparte, iar fotgrafierea acestui eveniment te pune mereu în faţa unor situaţii inedite. Biserica, din punct de vedere al luminii, nu prezenta o provocare, în schimb prezenţa unor schele de lucru in jurul amvonului şi lângă altar m-a frapat un pic. Surpriza mea a culminat când am aflat la intrarea în biserică, că Iannis urma să fie botezat împreună cu alţi 5 copii în loc de 1, cum am ştiut eu iniţial... Nu cred că Iannis era frustrat de prezenţa celor 5, dar eu deja prevedeam o serie de impedimente în a fotografia degajat într-o ceată de oameni strânşi în jurul meselor, agitând în faţa lor terminale mobile cu blitz, compacte şi camere de filmat HD în ideea de a docmenta creştinizarea celui drag. După aducerea altor două mese pe care urmau să stea copiii întinşi, verificarea documentelor şi a accesoriilor de botez, desemnarea ordinii în care urmau să fie scufundaţi micuţii în recipientul de forma unui pocal mare, ceremonia a început. Naşii celor şase copii şi-au intrat in rol, cei trei preoţi conduceau evenimentul cu solemnitate. Hărnicia lor a fost întrecută doar de vocalizarea unuia dintre copii care s-a mai liniştit un pic după plimbărica în altar. Cum ziceam, a fost o experienţă inedită. În albumul ce urmează am încercat să sintetizez evenimentul aşa cum l-am perceput eu, pentru ca atunci când Iannis împlineşte o vârstă anume, să poată critica în mod zeflemist viziunea mea limitată despre botezul lui.